Tags

, , , , , , , ,

Yes indeed, watch me! Pe mine m-ai pierdut şi cu mine scrii tot! Nu m-ai putut salva şi-acum scrii cu remuşcări..telefonul acela..nu, nu era de afaceri şi tu ştii asta şi n-ai cum să înfrunţi adevărul. Nici mama nu te poate obliga s-o faci sau să te întorci acasă. Nu poţi şi fugi, fugi mereu în locurile tale, la Roma să scrii şi să cauţi. Să mă cauţi, în tine, în cea pe care o iubeşti, în cea pe care ai iubit-o din amintiri, în cuvântul tău scris… Tată, cât ai să mai scrii din tine pentru mine! Te-am iertat căci nu era vina ta. Atât o fost drumul meu pe aici. Nu eşti tu vinovat de mine! Iartă-te căci eu te-am iertat! Dragul meu tată pierdut…

Cam aşa i-aş fi răspuns cu un alt film sau un alter-ego acestui scriitor de/din film.  Cam asta ar fi fost o replică de oglindă-de-film de Hoggis s-ar fi gândit să conceapă altfel filmul, cu un final mai huliudian. Dar bine a făcut că n-a făcut aşa căci oricum, aceste rânduri străbat tot filmul ca firul Ariadnei mitologice.

Ei da, despre Third Person al lui Paul Hoggis, ultimul lui film, da, despre el e vorba şi despre un excelent alter-ego al său transpus la nivel de caracter îtr-o viziune Neesiană, despre care trebuie să recunosc că este una dintre cele mai inspirate alegeri de film. Un alt scriitor mai fain nici că s-ar fi putut găsi pentru un astfel de rol. Te plimbă tot filmul aşa cum se plimbă la rândul lui căutându-se şi încercând în acelaşi timp paradoxul regăsirii şi iertării..poate nu tocmai prin cele mai bune mijloace, scriind tandem cărţi cu puseu extrardinar şi apoi revenind în scrieri de “self pity-me”. I-aş fi recomandat de aş fi fost un caracter dintr-un alt film într- o lume doar a personajelor de cinema ( enjoy the idea, don’t make fun, poate o ia Burton şi-i dă o animaţie pe cap lui Depp de astă dată :p)..i-aş fi recomandat să vadă Premonition cu Sandra Bullock pentru ea evident şi apoi un Ashes and snow luat cu supliment de Bab’Aziz spre transcendenţă şi reflectare de spirit..că doar n-o să chinuim săracul personaj să intre în Inception şi să transfigureze vise şi lumi spre revoluţionare frustrantă.

Lăsând însă gluma la o parte şi revenind la cadrul filmul, sinopsis-ul este un triunghi excelent. Aşa cum întotdeauna matematic vorbind când te gândeşti la un al-III-lea automat vizualizezi, că tot veni vorba, un triunghi aşa şi povestea de aici. E o ramă ţesută de scenaristul şi directorul filmului în cel mai elegant, captivant şi incitant mod posibil; eşti prins o dată cu începutul filmul într-o poveste care se desfăşoară cu repeziciune şi în care trebuie să te ţii bine de bara de sus că “tramvaiul” nu e numit “dorinţă” de astă dată, fie-mi permisă paralela, ci doar iertare. Acesta-i cuvântul de căutat la nivel de film şi de trei poveşti închegate în triunghiul Bermudelor unde s-a pierdut un copil. Vorba unui personaj din film..”dar copilul chiar există?”…

Tot filmul am avut senzaţia, oarecum greşită că văd o idee marca Paris, filmul poveştilor întreţesute, ce la final se unesc prin câte un personaj principal din fiecare dintre ele. Dar nu-i numai atât. The third person e un film cu o intrigă galopantă şi care uneşte printr-un singur personaj, iar acela-i absent.. E singurul prezent în cuvinte, pe buzele mamei din bordelul limitrof italian ce-şi caută fetiţa, alături de Adrien Brody, ce joacă rolul unui copiator de haine de designer, un hoţ de haine, vorba ei; e prezent în căutarea unei aşa-zise menajere ce încearcă să-şi recupereze copilul dintr-o situaţie ciudată şi e prezenta absenţă, marea absenţă din viaţa lui Michael, the writer…

Toate cele trei poveşti sunt unite de acest kid, care întoarce paradigma lui Humphrey în “He’s looking at you, dad!” pentru că întradevăr la nivel de poveste, de scenariu putem analiza şi această idee: în fiecare dintre cele trei există un tată care caută iertarea, Michael pentru moartea copilului, Scott jucat excelent de Adrien Brody care, by the way are parte, ca dealtfel şi noi de nişte scene memorabile, şi Rick, că deh, pentru supradoza de protecţie acordată fiului lui Jesse.

E un film cu multe direcţii şi planuri de urmărit şi merită văzut, revăzut şi iar-văzut. Eu sincer să vă spun, trebuie să-l mai văd o dată că parcă i-am pierdut o filă, atât de excelent şi brilliant-minded mi s-a părut la o primă interacţiune de cinema.   În sfârşit un film bun! Atât mi-am putut zice şi eu ca şi alţi cinefili rulaţi prin tiffuri şi scurte-filme-n festivaluri şi a.m.d.  Şi mai mult ca sigur voi mai auzi replici admirative la adresa acestui film. De nu, vă rog eu, mic cronicar cinefilo-maniac, sub recomandare 100% garantată, să mergeţi să-l vedeţi şi apoi să aud ieşind ” E bun, normal! E cu Liam Neeson, tipu din Pianistul, Mila Kunis şi Olivia Wilde.. Şi Kim Bassinger ce bine se ţine şi ce rol de femeie puternică are! Foarte tare filmul!” De abia aştept să v-aud dragi prieteni spunând sau gândind aşa! 😉 Vi-l recomand cu mare drag şi cu o senzaţie pe care rar o ai după o ieşire la cinema..o senzaţie de pasaj bun tocmai citit dintr-o carte. Ce mai vorbă multă, e ca o respiraţie mentală, simţi că-ţi cade glitter-ul de pe creier şi începi să toceşti la neuroni câutând soluţia filmului.. un film în care auziţi un House vorbind şi scriind un pic hitchcockian, adică deştept, ironic, savuros şi labirintic..asemeni Romei, cu străduţe mici pe care se circulă cu viteză şi cum se poate… O nebunie scriitoriceasco-cinematografică dar cu o structură şi o viziune rece-echilibrantă şi perfect construită. Câteva cadre dincolo de cortină, savuroase dealtfel! 😉

This slideshow requires JavaScript.

Ştie să te încânte acest film şi eu sper să fiţi încântaţi căci va rula la cinema Victoria, Cluj, duminică de la 20.00,luni de la 22.30, marti de la 17.30, miercuri de la 20.00 şi joi de la 22.30.. Nu-l pierdeţi, veţi respira, brainly-one, easily after.. asta dacă n-aveţi timp de cartea filmului! 😉

Vizionare plăcută!

cu drag Chapeau-cronicarul vă salută 😉

 

Advertisements